Indiferent de modul de impozitare, un posibil risc legat de activitatea PFA este reinterpretarea de către ANAF ca activitate dependentă de plătitorul de venituri salariale, în condiţiile în care PFA are şi un contract de muncă activ, ca şi salariat.
În acest an tema principală a controalelor inopinate şi a controalelor fiscale extinse efectuate de ANAF la firme (atât din domeniul IT, cât şi din alte domenii) au fost veniturile salariale, prin acesta înţelegându-se verificarea amănunţită a tuturor cheltuilelilor realizate de firme, fie că e vorba de cheltuieli cu prestarea de servicii de către PFA-uri, fie că e vorba de alte cheltuieli care pot fi considerate avantaje în natură ale salariaţilor. Mergând pe relaţia firmă – PFA, prin controale încrucişate există posibilitatea verificării naturii relaţiilor, dacă sunt relaţii dependente sau independente între firme şi PFA-uri.
Consecinţa reconsiderării activitaţii PFA ca fiind una dependentă este aceea că impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii vor fi recalculate la nivelul contribuţiilor salariale, fiind datorate solidar atât de angajator, cât şi de angajat.
Termenul de solidaritate se referă la posibilitatea organului fiscal de a se adresa fie plătitorului de venit (angajatorului), fie prestatorului de muncă (angajatul).
Codul fiscal defineşte la art. 7, alin. (1), pct. 2.1 criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o activitate ca ea să fie considerată activitate dependentă:
a) Beneficiarul de venit se află într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit şi respectă condiţiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuţiile ce îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul desfăşurării activităţii, programul de lucru.
b) În prestarea activităţii, beneficiarul de venit foloseşte exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncă sau altele asemenea şi contribuie cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu.
c) Plătitorul de venit suportă în interesul desfăşurării activităţii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate, precum şi alte cheltuieli de această natură.
d) Plătitorul de venit suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.
Dacă oricare dintre cele 4 criterii de mai sus este îndeplinit în relaţia firmă – PFA, activitatea poate fi reconsiderată ca fiind dependentă.
În decizia de a începe o activitate comercială ca şi PFA, trebuie avut în vedere faptul că raspunderea persoanei pentru obligaţiile asumate în legătură cu activitatea desfăşurată este cu întreg patrimoniul său personal. Având calitatea de comerciant, persoana fizică autorizată poate fi supusă procedurii insolvenţei.
Pentru a nu exista probleme legale, este important ca PFA-ul să nu fie dependent de un beneficiar, altfel riscăm ca activitatea să fie reinterpretată de către ANAF, iar astfel, impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii vor fi recalculate la nivelul contribuţiilor salariale.
Dacă aveți alte întrebări referitoare la prevederile fiscale ale PFA-urilor, vă stăm la dispoziție.
Echipa A&I Consulting