Fiscalitatea conventiilor civile si a contractelor pentru drepturile de autor

Aspecte legale

Convențiile civile 

Cadrul legislativ care descrie modul de desfășurare a diferitelor activități pe bază de convenții civile de prestări servicii a trecut, în ultimii ani, printr-o serie de modificări semnificative, care a condus la restrângerea posibilității de a presta munca în baza convențiilor civile.
 
Deși în momentul actual nu avem un context juridic adecvat pentru o bună încadrare a unui contract-convenție civilă, încă se mai folosește acest mod de contractare și remunerare.
În prezent, există o serie întreagă de activităţi a căror desfăşurare (şi remunerare) este greu de implementat în baza prevederilor unui contract individual de muncă şi care sunt prestate, drept urmare, pe bază de convenţii civile încheiate între beneficiari şi prestatorii de servicii.
 
Unul din exemplele elocvente ale necesităţii utilizării acestor contracte este reprezentat de contractarea serviciilor lectorilor universitari, pentru diverse cursuri în cadrul proiectelor pe fonduri europene. Perioada de contractare este de scurtă durată, în unele cazuri sunt contractaţi mai mulţi lectori pentru diverse teme ce trebuie studiate şi de asemenea, de cele mai mute ori serviciile acestora nu sunt necesare de mai multe ori în cadrul proiectului, astfel că o convenţie civilă reprezintă cadrul cel mai propice pentru astfel de situaţii.
 
Prin urmare, convenţia civilă poate fi definită ca înţelegerea dintre două persoane, în urma căreia una dintre persoane denumită prestator, se obligă să desfăşoare o activitate în folosul celeilalte persoane, denumită beneficiar, în cadrul căreia beneficiarul se obligă să achite prestatorului o remuneraţie, stabilită de părţi, pentru activitatea desfăşurată.
 
În prezent, art. 1.851 din Noul Cod Civil este singurul cadru legal în care putem încadra acest tip de „relaţie contractuală”, respectiv prevederile referitoare la contractul de antrepriză definit drept contractul prin care antreprenorul se obligă ca, pe riscul sau, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preţ. Din Noul Cod Civil au fost eliminate articolele ce defineau convenţiile civile, dar in Codul Fiscal încă mai face referire la acestea şi delimitează fiscal aceste contracte.
 
Pentru a înţelege mai bine riscurile implicate de folosirea acestui instrument reprezentat de convenţia civilă, vă supunem atenţiei mai multe aspecte care trebuie avute în vedere atunci când încadrăm în această formă juridică un raport cu un terţ (neapărat o persoană fizică neautorizată, exclus un PFA). Astfel, pentru încheierea unei convenţii civile cu o persoană fizică neautorizată este necesară îndeplinirea anumitor condiţii:
  • Realizarea obiectului convenţiei civile să fie cu caracter ocazional, întâmplător.
  • Activitatea desfăşurată pe bază de convenţie civilă să nu fie înscrisă în obiectul de activitate al societăţii şi nici prevăzută a se realiza prin posturile cuprinse în statul de funcţii al societăţii, practic să nu există nimeni în societatea beneficiară care să poată îndeplini respectivul obiectiv.
  • Nu se poate determina decât prin estimări timpul necesar îndeplinirii obiectului.

Drepturile de autor 

În ceea ce priveşte drepturile de autor, acestea sunt definite de Legea 8/1996 cu modificările ulterioare. Această lege conturează drepturile, obligaţiile şi modul în care drepturile de autor pot fi cedate prin contract către una sau mai multe terţe persoane.

Riscul reclasificării activității 

De asemenea, vă atragem atenția asupra prevederilor regăsite la art. 7, alin (1), pct. 2.1 din Codul fiscal, prin care se definesc activitățile dependente precum şi cele independente. Existenţa acestor prevederi în contract cât şi în realitate, ar da dreptul organelor fiscale să reinterpreteze convenţia ca fiind, de fapt, un raport de muncă care ar fi asimilat unui venit de natură salarială şi ar fi impozitat cu toate taxele şi contribuţiile aferente unui contract de muncă.
 
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 pct. 2 din Codul Fiscal activitatea dependentă este „orice activitate desfășurată de o persoană fizică într-o relație de angajare”. De asemenea, potrivit noilor reglementări fiscale, art. 7 alin. 1 pct. 2.1. Din Codul Fiscal „orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:
  1. beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, şi respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru;
  2. în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemenea şi contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu;
  3. plătitorul de venit suportă în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară şi în străinătate, precum şi alte cheltuieli de această natură;
  4. plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă şi indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.”
În cazul reclasificării unei activității ca activitate dependentă, impozitul pe venit și contribuțiile obligatorii stabilite potrivit legii, vor fi recalculate și virate, fiind datorate solidar de către plătitorul și beneficiarul de venit. Aceasta înseamnă că atât angajatul, cât şi angajatorul datorează contribuții sociale precum și majorări de întârziere în cazul neplății la termen a acestor contribuții sociale. Din acest motiv, indiferent de natura juridică a contractului ce se va încheia, recomandăm să se analizeze dacă vreuna din condițiile enumerate mai sus este îndeplinită, și, în caz afirmativ, sumele plătite să fie impozitate ca și venituri din salarii, cu toate contribuțiile sociale datorate de angajat și de angajator.
Spre deosebire de convenţiile civile, pentru contractele de drepturi de autor, în cadrul normelor la acest articol se specifică faptul că acestea nu pot fi reconsiderate drept activităţi dependente, astfel că nu exista riscul recalculării tuturor contribuţiilor aferente unui contract de muncă.

Fiscalitatea convențiilor civile și a contractelor pentru drepturile de autor

Veniturile persoanelor fizice obținute din drepturi de proprietate intelectuală, precum şi din contracte/convenții civile sunt considerate, în vederea impozitării, venituri din activități independente, pentru care impozitul pe venit şi contribuţiile aferente se calculează şi se plătesc prin reținere la sursă, de către plătitorul de venit, conform prevederilor art. 52 şi art. 296^21 – 296^26 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal (” Codul Fiscal”):
 
Se vor avea în vedere următorii paşi referitor la reţinerea şi plata impozitului şi a contribuţiilor:
 
  • Să clarifice dacă beneficiarul dorește ca impozitul pe venit reținut să fie considerat plată anticipată (10% cu regularizare până la procentul de 16%, până în 25 mai a anului următor şi depunerea declaraţiei 020 în termen de 30 de zile de la încheierea contractului) sau impozit final (16%); dacă beneficiarul optează pentru reținerea impozitului ca impozit final, atunci trebuie să depună la plătitorul de venit (A) o declarație în acest sens la data încheierii contractului;
  • În funcție de opțiunea exprimată mai sus, A trebuie să rețină impozit pe venit (10% la venitul brut minus contribuțiile sociale obligatorii, dacă impozitul reținut este considerat plată anticipată, sau 16% la venitul brut, dacă s-a optat pentru impozitarea finală a venitului);
  • Plătitorul de venit calculează și reține 5,5% drept contribuție de asigurări sociale de sănătate la:
-   venitul brut din convenţia civilă, indiferent de situația altor venituri ale persoanei fizice beneficiare;
-   venitul brut, minus 20% cheltuială deductibilă, dacă se optează pentru plăţi anticipate de impozit 10% şi dacă nu se obţin alte tipuri de venituri (salarii, indemnizaţii de şomaj, convenţii civile etc.);
-   venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală, dacă se optează pentru reţinerea impozitului final de 16% şi dacă nu se obţin alte tipuri de venituri (salarii, indemnizaţii de şomaj, convenţii civile etc.).
  • Indiferent de tipul impozitului reţinut la sursă (10%/16%), organul fiscal va emite decizia 630, dacă venitul obţinut a fost inferior plafonului de un salariu minim brut pe ţara/lună (12 salarii minime brute lunare pe an). De asemenea, decizia este emisă şi în cazul în care s-a optat pentru plăţi anticipate de impozit (10%) şi se face regularizarea CASS pe baza venitului net anual declarat.
  • Plătitorul de venit va trebui să clarifice cu persoana fizică beneficiară dacă aceasta mai obține și alte tipuri de venituri din următoarele categorii sau este în una din următoarele situații:
-   venituri din salarii sau asimilate salariilor și orice alte venituri din desfășurarea unei activități dependente;
-   venituri din pensii;
-   venituri sub forma indemnizațiilor de șomaj, asigurate în sistemul public de pensii;
-   persoanele asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate în sistemul public de pensii, care nu au obligația asigurării în sistemul public de pensii;
-   persoanele care au calitatea de pensionari ai acestor sisteme.
  • Dacă persoana fizică beneficiară se încadrează în una sau mai multe din situațiile de mai sus, nu datorează contribuție individuală de asigurări sociale pentru veniturile din drepturi de autor/convenția civilă;
  • Dacă persoana fizică beneficiară nu se încadrează în nici una din situațiile de mai sus, plătitorul de venit va reține la sursă 10,5% din:
-   venitul brut din convenţia civilă, indiferent de situația altor venituri ale persoanei fizice beneficiare;
-   venitul brut minus 20% cheltuială deductibilă, dacă se optează pentru plăţi anticipate de impozit 10% şi dacă nu se obţin alte tipuri de venituri (salarii, indemnizaţii de şomaj, convenţii civile etc.);
-   venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală, dacă se optează pentru reţinerea impozitului final de 16% şi dacă nu se obţin alte tipuri de venituri (salarii, indemnizaţii de şomaj, convenţii civile etc.).
 
  • Plătitorul de venit va verifica, totuși, că baza de calcul maximă pe lună să fie 5 salarii medii brute pe economie (i.E. 2.415*5 = 12.075 RON). Dacă venitul pe lună plătit depășește suma de 12.075 RON, CAS în cotă de 10,5% se calculează la 12.075 RON.
  • Plătitorul de venit depune (lunar/trimestrial) declarația 112, în care va prinde și sumele reținute la sursă în baza contractului civil;
  • În cazul în care a optat pentru plăți anticipate de impozit pe venit, persoana fizică beneficiară va depune, până la 25 mai a anului următor celui în care a realizat veniturile din convenția civilă, o declarație anuală de venit (formular 200, în care va declara veniturile brute minus eventualele cheltuieli deductibile efectuate în scopul obținerii de venituri impozabile.
  • Pe baza declarației, organul fiscal emite decizie de impunere pentru impozitul pe venit (i.E. 16% la venitul net minus 10% la impozitul brut) și pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate (5,5% la venitul brut net minus 5,5% la venitul brut, dar nu mai puțin de 12 salarii minime brute pe țară anual).
Sperăm că aceste informații v-au ajutat să înțelegeți mai bine cadrul de folosire a convențiilor civile și a contractelor pentru drepturi de autor. Dacă aveți întrebări cu privire la un caz specific din firma dumneavoastră, vă stăm la dispoziție.